Gherghe Robert Cristian

Dupa cum stiti, campania de imagine pentru alegerile electorale a debutat si in curand va fi urmata si de campania electorala in domeniul audio-vizual. Ea imi va solicita participarea efectiva, asadar mi-am luat toate masurile de precautie. Una dintre ele este si aceea de a-mi pune in tema cititorii cu diminuarea drastica a timpului pe care il pot petrece on-line. Nu trebuie sa va mire, asadar, daca voi fi absent de aici si prezent acolo unde trebuie, si anume pe plan local: la intalniri si discutii cu cetatenii, in zonele “sensibile” ale comunei Afumati, in mijlocul oamenilor care trebuie sa-mi transmita ce fel de asteptari au de la mine.

Am fost intrebat, in ultimul timp, la ce fel de atacuri ma astept din partea contracandidatilor si cum voi lupta. Am spus-o mereu, si o repet si de data aceasta: nu e vorba de o “lupta”. Eu imi urmaresc propria campanie si propriile realizari. Nu doresc sa-mi fac publicitate prin subminarea unor alte persoane, persoane pe care de altminteri le respect, chiar daca imi sunt contracandidati. Daca aceasta campanie va presupune eventuale atacuri la adresa mea, voi incerca sa le raspund in asa fel incat explicatiile mele sa satisfaca electoratul, nu orgoliul meu personal.

Va marturisesc ca ultimele zile au insemnat un mare consum nervos in ceea ce ma priveste. Intr-adevar, politica te macina, chiar si atunci cand nu candidezi pentru o functie majora in stat, chiar si atunci cand n-ai nimic de ascuns, chiar si cand n-ai nimic pe constiinta. Te macina chiar si atunci cand nu doresti decat sa-ti alaturi numele, daca va fi posibil, celor care au contribuit candva cu fapte si idei la binele localitatii in care traiesti.  Acest consum nervos vine din faptul ca toate sarcinile de prim ordin pe care trebuie sa ti le asumi nu au legatura cu functia pentru care candidezi. Ai nevoie de sponsori, de tipografie, de imprimerie, de niste oameni dispusi sa iti acorde niste servicii uneori chiar fara plata imediata. Ti-e mereu teama sa nu fi uitat ceva, pe cineva, sa fi facut socotelile care se cuvin, sa nu fi lasat nimic la intamplare.

Dar pentru ca nu vreau sa va plictisesc cu dificultatile unei campanii, inchei aici aceasta confesiune prin care, de fapt, imi exprim doar senzatia ca ceva s-a schimbat, ca lucrurile nu mai sunt ca inainte. Si nici nu au cum sa mai fie la fel. Sper insa ca viitorul apropiat sa ne arate tuturor ca ele vor sta mai bine decat stateau inainte.

Va urez, tuturor, multa sanatate, prosperitate si reusita de a trece cu bine peste aceasta perioada dificila!

In urma negocierilor de azi, Gherghe Robert va candida la functia de primar al localitatii Afumati din partea UNPR-ului (Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei).

Stancu Marian si Constantin Felicia , reprezentanti celorlalte partide politice ce faceau parte initial din Uniunea Social Ecologista si-au exprimat sprijinul total pentru candidatul propus de UNPR si au luat decizia de a merge impreuna pe listele de consilieri locali.

In acelasi timp, reprezentantii celorlalte partide politice din localitate, chiar si grupuri importante din USL au reconfirmat ca isi vor exprima sustinerea pentru Gherghe Robert.

Duminica, 29 aprilie 2012, la Braserie, va avea loc lansarea oficiala a candidaturii lui Gherghe Robert pentru functia de primar.

La nivelul judetului Ilfov, USE – Uniunea Social Ecologista s-a dizolvat, drept urmare voi candida din partea altui partid politic.
In mod oficial doresc sa dezmint orice zvon legat de o posibila sustinere politica din partea mea pentru actualul primar.
Vom reveni cu alte informatii foarte curand.

Cea mai larg dezbatuta tema a zilei pare sa fie motiunea de cenzura pe care Opozitia vrea s-o arunce in coasta Guvernului. Asa ca majoritatea posturilor de stiri se intrec in intrebari de genul: – cade Guvernul? – a strans Opozitia destui oameni? – cate voturi sunt necesare pentru caderea Guvernului? s.a.m.d. Intrebare pe care si-o pun si oamenii obisnuiti. Dar nu toti.

Cei care stiu cum merg treburile in Romania, pot cu usurinta sa vada ca totul la varf se face in functie de calcule si de parteneriate. Delimitarile care sunt valabile teoretic dispar, iar partidele nu mai exista decat cu numele. Daca n-ar fi asa, n-ar fi posibil sa intri sau sa iesi cu atata usurinta dintr-un partid sau altul. Insa parlamentarii par sa fi lasat politica la o parte si sa se descurce doar matematic. Tot matematic trec si legile simple: se face calculul celor absenti, al celor prezenti, al sustinatorilor si adversarilor legii si se poate sti dinainte daca un proiect de lege trece sau cade. Iar atunci cind matematica nu functioneaza, functioneaza fizica (adica legea fortei), si legea e trecuta pe… raspundere.

Daca utilizam si noi matematica, putem observa ca pana la alegerile locale au ramas mai putin de doua luni, pana la cele parlamentare au ramas mai bine de sase luni. O cadere a guvernului presupune negocieri, propuneri, noi aliante si noi coalitii, toate realizabile intr-un numar care poate varia intre saptamani si luni. La capatul acestui timp s-ar putea ca un partid sa nu mai insemne ceea ce-a insemnat inainte, sa nu mai aiba aceeasi componenta si nici aceleasi proiecte. Oricine vede lucrurile astfel, intelege ca o cadere a guvernului nu e oportuna. Chiar si daca vorbim de un guvern mai inconsistent si cu mai multe vicii decat ale guvernelor trecute. Tocmai de aceea nu-mi ramane decat sa ma intreb cati vor fi oamenii care vor vedea lucrurile astfel sau nu. Cred ca e cea mai corecta intrebare.

Trebuie sa calculam cu totii, pana la urma, ce ne avantajeaza mai mult. Un guvern de tranzitie mai putin competent, sau ceea ce soseste odata cu caderea acestuia, si anume asteptarea si deruta?

Un prieten ma intreba, mai deunazi, daca din moment ce am trecut la un alt partid in ideea candidaturii mele, imi voi revizui materialele trecute sau cele viitoare pe care le public aici. I-am marturisit si lui, dupa cum le spun si cititorilor mei, ca materialele mele n-au fost niciodata scrise ca din partea unui partid impotriva altuia. Cu alte cuvinte ele n-au constituit niciodata material propagandistic. Au fost simple reflectii personale in legatura cu ceea ce se petrece actualmente pe scena politica romaneasca.

Nici de acum inainte, indiferent de cum se deruleaza candidatura mea, n-am sa ma feresc de a-mi exprima, verbal sau scris, opiniile personale. Mi-ar parea foarte rau daca as constata ca doctrina partidului la care am aderat se opune propriei libertati de exprimare – insa, va spun sincer, cu un asemenea lucru nu m-am confruntat pana acum in activitatea mea politica. Niciodata nu mi s-a dictat ce sa scriu sau ce sa cred. Daca ar fi fost cazul, as fi renuntat la respectiva formatiune politica. E drept ca eu nu judec, propriu zis, partide, ci situatii sau oameni. Ma exprim in legatura cu o persoana sau alta, am incredere sau neincredere in calitatea umana a cuiva. Pentru ca, cititorii mei o stiu foarte bine, faptul ca se afla intr-un partid sau altul nu a schimbat si nu va schimba caracterul nimanui. Oamenii politici care nu au asa ceva, nici nu vor dobandi, iar cei care au caracter il vor duce dupa ei chiar si acolo unde culoarea politica e diferita.

Prin urmare nu trebuie sa va mire daca, atunci cand voi mai gasi timpul sa ma ocup si de blog, o sa ma gasiti intr-o pozitie critica fata de vreun coleg (mai sus-pus) de partid sau luand apararea vreunui “adversar”. Astfel de lucruri se intampla atunci cand singura cenzura care functioneaza e cenzura interioara. Si e bine ca se intimpla, ne mai aduce aminte ca suntem oameni si facem lucruri omenesti. Uneori bune.